Ce conține un vCard
Un vCard este text simplu format din linii etichetate, deschis de BEGIN:VCARD și închis de END:VCARD. Fiecare linie conține o proprietate, cum ar fi numele formatat, un număr de telefon sau o adresă de e-mail. Același text îl conține un fișier .vcf, atunci când contactele sunt exportate dintr-un telefon sau dintr-un program de e-mail.
Un vCard 3.0 minim pentru un cod QR arată așa, cu o proprietate pe linie: BEGIN:VCARD, VERSION:3.0, N:Lee;Jordan, FN:Jordan Lee, ORG:Maple Street Bakery, TEL:+15035550123, EMAIL:jordan@example.com, URL:https://example.com, END:VCARD. N conține numele structurat (numele de familie primul, separat prin punct și virgulă), iar FN numele așa cum trebuie afișat.
- N: nume structurat (familie;prenume;al doilea prenume;prefix;sufix)
- FN: numele afișat
- TEL: număr de telefon, ideal în format internațional
- EMAIL: adresă de e-mail
- ORG: companie sau organizație
- TITLE: funcția
- URL și ADR: site web și adresă poștală
Ce versiune să folosești
Versiunea 3.0 este încă alegerea cea mai sigură pentru codurile QR, pentru că aproape orice telefon o citește. Este definită în RFC 2426, din 1998. Versiunea 4.0, definită în RFC 6350 în 2011, este standardul actual și cere UTF-8, dar unele cititoare mai vechi o tratează mai puțin consecvent.
Versiunea 3.0 se așteaptă la N și la FN, în timp ce 4.0 cere doar FN. Indiferent de versiunea folosită, linia VERSION trebuie să vină imediat după BEGIN:VCARD.
Dimensiune și compromisuri la scanare
Fiecare câmp adăugat la un vCard adaugă caractere, iar mai multe caractere înseamnă un cod QR mai dens, cu module mai mici. O carte cu un nume, un număr de telefon și un e-mail se scanează ușor chiar la dimensiunea unei cărți de vizită. Adăugarea unei adrese poștale, a mai multor numere, a unei note lungi sau a unei fotografii încorporate poate împinge codul spre o versiune care trebuie tipărită mult mai mare.
Fotografiile sunt problema obișnuită: o imagine codificată base64 poate ajunge la mii de caractere și rareori încape într-un cod practic. O alternativă frecventă este să codifici un link scurt către un fișier .vcf găzduit sau către o pagină de contact, ceea ce menține codul mic și permite schimbarea ulterioară a detaliilor.