Cele patru lungimi ale GTIN
Un GTIN este un număr, nu un cod de bare. Același GTIN poate fi purtat de coduri de bare diferite, în funcție de locul unde este scanat articolul: un produs din retail are de obicei EAN-13 sau UPC-A, un bax poate folosi ITF-14 sau GS1-128, iar un ambalaj de medicament poate folosi GS1 DataMatrix.
În bazele de date, GTIN-urile sunt de obicei stocate pe 14 cifre, cele mai scurte fiind completate cu zerouri în față, astfel încât toate lungimile să încapă într-un singur câmp.
- GTIN-8: ambalaje mici, purtat de EAN-8
- GTIN-12: purtat de UPC-A, folosit mai ales în SUA și Canada
- GTIN-13: purtat de EAN-13
- GTIN-14: niveluri de ambalare precum baxurile, adesea purtat de ITF-14
De unde vin GTIN-urile
Companiile primesc GTIN-uri licențiind un prefix de companie de la o organizație membră GS1 din țara lor, apoi își numerotează propriile produse sub acel prefix. Comercianții cu amănuntul și piețele online verifică adesea dacă GTIN-ul unui produs corespunde prefixului înregistrat al proprietarului mărcii.
GS1 publică reguli de alocare pentru situațiile în care o schimbare a unui produs cere un GTIN nou, de exemplu o modificare a conținutului net declarat sau o variantă nouă pe care un cumpărător ar vrea s-o distingă.
GTIN-urile în codurile 2D
GTIN-ul se transferă și în codurile 2D. Într-un GS1 DataMatrix apare după identificatorul de aplicație (01), iar într-un cod QR care folosește GS1 Digital Link apare în adresa web, de exemplu https://id.gs1.org/01/09506000134352.