Ce acoperă specificația EMV QR
Specificația codului EMV QR de la EMVCo definește cum sunt așezate datele de plată într-un cod QR obișnuit. Există în două moduri. În Merchant-Presented Mode (MPM), comerciantul afișează un cod, iar clientul îl scanează cu o aplicație bancară sau de portofel. În Consumer-Presented Mode (CPM), aplicația clientului arată un cod, iar comerciantul îl scanează la casă.
Specificația nu creează o rețea de plăți. Este un format de date comun, astfel încât o schemă națională sau o rețea de carduri își poate adăuga propriile detalii de cont, păstrând restul conținutului la fel. De aceea Pix din Brazilia, PromptPay din Thailanda, SGQR din Singapore, DuitNow din Malaysia, QRIS din Indonezia, VietQR din Vietnam și Bharat QR din India arată toate asemănător ca structură.
Cum este structurat conținutul
Un conținut MPM este un șir de obiecte de date, fiecare scris ca un ID de două cifre, o lungime de două cifre și valoarea. De exemplu, 5303840 înseamnă ID 53 (moneda tranzacției), lungime 03, valoarea 840 (dolari SUA în forma numerică ISO 4217). Obiectele se succed fără separatori, iar unele ID-uri sunt șabloane care conțin propriile obiecte imbricate în același format.
Conținutul trebuie să înceapă cu ID 00 și să se termine cu ID 63, o sumă de control. Suma de control este o valoare CRC-16/CCITT-FALSE scrisă ca patru caractere hexazecimale, calculată peste tot ce o precede, inclusiv caracterele 6304. Un scaner care calculează o altă sumă de control respinge codul, ceea ce prinde majoritatea erorilor de tastare sau de copiere.
- 00: indicatorul formatului conținutului, întotdeauna 01
- 01: punctul de inițiere, 11 pentru static sau 12 pentru dinamic
- 26–51: șabloane cu informații despre contul comerciantului
- 52: codul categoriei comerciantului (MCC)
- 53: moneda (ISO 4217 numeric) și 54: suma
- 58: codul țării, 59: numele comerciantului, 60: orașul
- 62: date suplimentare, cum ar fi un număr de factură sau de referință; 63: CRC
Coduri statice și dinamice
Un cod EMV QR static (punct de inițiere 11) se tipărește o dată și se reutilizează, iar clientul introduce suma. Un cod dinamic (punct de inițiere 12) se generează pentru o singură tranzacție și poartă de obicei suma și o referință, deci clientul doar confirmă. Autocolantele de la tejghea sunt de obicei statice, în timp ce codurile de pe un ecran de plată sau de pe o factură sunt de obicei dinamice.