Cum arată și unde se plasează
Un model de aliniere este un inel închis de 5 × 5, un inel deschis de 3 × 3 și un singur modul închis în centru. Versiunea 1 nu are niciunul, versiunea 2 are unul lângă colțul din dreapta jos, iar numărul crește pe măsură ce codul devine mai mare.
Modelele stau în poziții fixe, listate în standard pentru fiecare versiune. Sunt plasate pe o grilă regulată, sărind orice loc care s-ar suprapune peste un model de localizare.
- Versiunea 1: niciunul
- Versiunile 2–6: 1
- Versiunile 7–13: 6
- Versiunile 14–20: 13
- Versiunile 21–27: 22
- Versiunile 28–34: 33
- Versiunile 35–40: 46
De ce sunt necesare
Modelele de localizare singure sunt suficiente pentru a găsi un cod mic, dar un cod mare fotografiat în unghi sau tipărit pe o suprafață curbată este deformat. Modelele de aliniere îi dau cititorului puncte de referință suplimentare, ca să poată așeza fiecare modul la locul potrivit.
Cel din apropierea colțului din dreapta jos este deosebit de util, pentru că acel colț nu are model de localizare. Deteriorarea unui model de aliniere poate fi adesea recuperată, dar face decodarea mai grea decât deteriorarea modulelor obișnuite de date.